La sfarsitul lunii ma voi intorce in Bucuresti, dupa ce voi fi petrecut 5 (mult prea lungi) luni, in frumoasa Bavarie…
Germania, asa cum am cunoscut-o eu, e o tara ireal de frumoasa, cel putin in zona asta – Ammersee – München – Starnberger See (sau Starnberger Fünf See Land).
Nu pot sa nu fiu si putin carcotasa 
si sa nu-mi amintesc un motiv pentru care nu as putea trai aici: frecventa zilelor innorate. Acasa, nu cred ca am bagat de seama, asa des ca aici, daca e soare afara sau nu… Insa in Andechs (localitatea unde sunt acum), a vedea o zi cu soare e intr-adevar o minune… Azi ploua, e frig, ploua si maine, si ziua, si noaptea, auzi picaturile cum rapaie pe acoperis, mai rar, mocaneste, si apoi des si tropotind, iar cand sper ca se va termina curand… o ia de la capat. Nu sunt meteodependenta… dar aici, vremea se joaca cu mintea mea! La mine acasa, ploua altfel!
Am petrecut aici sfarsitul primaverii (aprilie si mai) si vara intreaga (iunie, iulie, si august, luna din care mai aproape jumatate). Am prins cateva zile insorite, in care am apucat sa fac plaja sau sa ma plimb cu bicicleta pana m-o durut fundu’, dar, per total… nu cred sa fi fost mai mult de 30 de zile, cu soare partial. Au fost saptamani de-a randul in care am stat imbracata gros, cu sosete si toate cele, si daca voiam sa stau la o tigara afara… o fumam clantanind (in iunie, august…). Cei de acasa ziceam ca fac misto de ei, la ce calduri erau, mai ales in Bucuresti, dar, serios – eu am avut o vara cu media intre 15 si 20 de grade Celsius.
Alte buline negre, cred ca tin de perceptia mea, de contextul in care am fost si sunt sigura, ca in timp nu vor insemna atat de mult. Cred ca cel mai corect iti faci o parere despre un loc, respirandu-i aerul, vazandu-i zidurile (casele sunt foarte frumos decorate, o mare varietate de stiluri, de la rustic pana la modern – mult metal si multa sticla), vorbind cu oamenii, daca e posibil.
Sunt si parti carora le voi duce dorul, de la peisajul care e in fata ferestrei, de la culoarea seninului atat de pretios, pana la recilatul tuturor chestiilor (hartie, plastic, metal, aluminiu, sticla transparenta, verde si bruna, polistiren, compost, ‘pfand’-ul pentru care primesti 25 de centi la magazin cand il returnezi – toate au locul lor aici) si mai sunt si altele… dar cel mai mult imi place ca pot sa imi iau bicicleta si sa ma tot duc…
Am colindat pe unde am avut chef, cu harta la mine si compasul din gand. La magazine, ai loc unde de ‘parcare’ special, unde legi bicleta; langa sosele sau autostrada ai pista speciala, pentru biciclisti, iar extazul meu era la maximum in gari sau in complexele studentesti, unde sunt adevarate “plantatii”, la care se adauga scurtere si motociclete… Chiar ar fi fain ca intr-o zi parcarea din fata rectoratului de la Drept sa se trasforme intr-un astfel de loc, plin plin biciclete stralucitoare si colorate, unde fetele cochete vor incaleca despletite, iar baietii isi vor lauda ultimile accesorii atasate. Ce fantezii mai am si eu… 
) Wake up!!!
Pe langa toate astea, este o retea intreaga de trasee, marcate si actualizate, incat nu am apucat pana acum sa ma ratacesc, desi nu sunt genul care sa ezit sa o iau pe un drum nou, cand se iveste ocazia…
Si cu toate astea, abia astept sa vin acasa 
