Nu stiu in ce proportie e nestiinta mea in ‘manevrarea’ blogului si cat e calculatorul de vina. Ajung in tot felul de locuri in care nu as vrea si nu reusesc decat cu greu sa ajung la pagina unde se posteaza. Dar acum iata-ma… scriu

De vreo trei zile stau calare pe un blog si nu ma pot potoli. Dupa cateva pagini, m-am pus frumusel si l-am luat, cronologic, de la inceput si ma tot minunam cat de proaspat mi se pare. I-am innebunit apoi pe prieteni cu link-uri catre postari cu adevarat grozave.
Astazi am ajuns ‘la zi’ si nu ramane decat sa astept cuminte ce mai urmeaza. Ma bucura mult momentele cand inca descopar lucruri care ma inveselesc.

E un fel de evadare in nerabdarea mea: mai sunt 24 de zile si apoi voi fi in Bucuresti, iar de maine… 23. Mereu cand ajung acolo, oricat as lipsi, un an, doi, luni bune, simt ca am lipsit o clipa, doar una si el, cu freamataul lui prafos, imi da din nou acel sentiment, ca sunt in locul unde trebuie sa fiu. Cred ca in prima noapte voi merge de nebuna pe strazi, singura, poate doar c-o tigara aprinsa, sa vad ce vrea sa-mi spuna…

Ieri am aflat ca a murit Florian Pittis. Omul acesta inseamna mult pentru mine…